ABOUT BODIES / DESPRE CORP - JECZA GALLERY Timisoara
Bogdan Rata - Cristian Sida- Cosmin Moldovan - Mihai Ciplea - Cristina Pecherlea
20 iunie - 20 septembrie 2009, Calea martirilor 51/45, 300774 Timisoara
---Vizitarea expozitiei se poate face cu anunt telefonic prealabil: 0722666445
Imagini din Galeria Triada, spatiul provizoriu ce gazduieste Galeria Jecza
Proiectul/conceptul expozitional propus, presupune un demeres de analiza asupra tematici adoptate de artistiti si interesul fiecaruia in parte pentru corp. In aceasta expozitie sunt prezentate cinci viziuni diferite asupra corpului ale unui grup de artisti tineri, ce intra in dialog cu lucrarile figurative din colectia casei Jecza, asa dar intalnim un Bogdan Rata, sculptor hyperrealist langa sugestia carnalitatii umane, pe care a gandit-o si transpuso in forme printr-un demeres de abstractizare, Petru Jecza, Aurel Vlad sau Gabriel Popa.
Evenimentul a fost insotit de decernarea premiului de Excelenta Culturala Austrian Airlines, decernat de catre Magdalena Marculescu, pentru anul 2008, domnsului Cosmin Lungu.
Curator: Andrei Jecza
Prezentarea lucrarilor si a artistilor:
About Bodies / Despre corp
Dincolo de uzura exploatării aproape neîntrerupte de-a lungul unei istorii şi geografii culturale a cărei vastitate lasă loc unor soluţii infinite – inclusiv cele ale interdicţiei şi absenţei – semnul antropomorf, figura umană şi chiar realitatea unei corporalităţi configurate şi semantizate cultural îşi păstrează fascinaţia şi chiar imperativul. Arta contemporană, cu pendulările ei între esteticile nonreprezentării şi abuzurile de reprezentare, cu predispoziţia sa referenţială, şi delimitările sale faţă de conglomeratul tradiţiilor, care pare să includă toate variantele atitudinale, gravitează în jurul acestui semn inevitabil, latent în imaginalul uman, sumă a tuturor limitelor şi deschiderilor, medierilor şi declinurilor, seducţiilor şi suferinţelor, sinecdocă a lumii şi garant al apartenenţei noastre la lume.
Tinerii artişti selectaţi de Galeria Jecza pentru debutul unui amplu proiect curatorial au ajuns, fiecare, pe alt traseu la confruntarea cu potenţialul semnificant al figurii umane. Corp şi chip (portret) se propun nu reprezentării imediate, mimesisului apologetic, ci interpretării prin perspectiva uneia dintre investirile precedenţelor culturale care le-au conferit prestigiu simbolic sau funcţionalitate plastică, iar modul de tratare desemnează câmpul de semnificaţii prin care complexul semn îşi defineşte sensul. Dar întreg grupul, întreaga expoziţie al cărei generic este „gândind despre corp”, semnalează un fenomen (de altfel specific artei actuale) – revirimentul produs, după iconoclasmul sever al abstracţionismului modernist, şi după delimitarea sarcastică a avangardei – o pierdere a traseului valorizant al seducţiei senzuale perceptiv-descriptive, eroice, sau apoteotic ascetice, toate localizate în arealul frumuseţii. Frumuseţea, ideal presupunând controlul canonului matematic, rafinamentul observaţiei, interdicţia distorsiunii, a decăzut din interesul reprezentării, fiindcă semnul antropomorf şi splendoarea umană au devenit monedă compromisă, devalorizată.
Revenirea în cadrul retoricilor artistice a acestui semn cu conţinuturi atât de nuanţat variate, s-a produs odată cu noile realisme, prin programele conceptualiste sau prin poeticile existenţialiste, şi prin durele utilizări politice ale suferinţei. Formele de Body Art, filierele expresionismului (care a supus figura unor distorsiuni, fragmentări/mutilări, intensificări dramatice ale prezenţei9, ale realismului magic (cu tensiunile unui sens ce depăşeşte limitele imaginii fidel reconstitutive), suprarealismului (cu tehnicile sale ludice sau controlat fantastice) reimpun acest semn, dar în intersecţia unor dezbateri deloc complezente, deseori destructurante, violente, indiscrete. Mai mult decât un topos privilegiat al locuirii el a devenit un obiect scandalos sau dramatic.
Evident, filonul vitalist, al erotismului ce compensează suferinţa (thanatofilia, în termeni jungieni) continuă să fie prezent în arta actuală, mai ales într-o perspectivă conceptualist-sexuală – aşa cum o susţine, în arta românească un artist ca Gorzo – dar nici acest discurs nu are ca finalitate restaurarea autorităţii depline a semnului antropomorf, ci mai curând este un efect târziu al unor dezinhibări care pun în joc mecanicile libidoului fără mistericul sacralităţii şi fără tabuurile intimităţii, într-un traseu al obiectivării şi utilizării.
Membrii grupului – Cristian Sida, Cosmin Moldovan, Bogdan Raţă, Mihai Ciplea şi Cristina Pecherlea – pornesc de la alte legitimări ale figurii, solidare fie suferinţei asumate – jertfei, cu amprenta sa creştină ( Mihai Ciplea, Cristian Sida) –, fie inocenţei (Cristina Pecerlea), fie se angajează în jocul ambiguităţilor morfologice, prin care transpare ambiguitatea situării faţă de condiţia umanului disputat mereu între o înrădăcinare în sacralitatea angelică sau într-o animalitate fantastă (Bogdan Raţă, Cosmin Moldovan).
Legătura cu poeticile figuraţiei antropomorfe din deceniile precedente se face prin intermediul portretelor pictorului Gabriel Popa, cunoscut mai mult prin practica unui expresionism abstract, vizând destul de ermetic o ancorare în sacralitatea operantă în spaţiul şi istoria mitizate, şi printr-o serie de exerciţii sculpturale de absorbţie a figurii în discursul abstract, ale lui Peter Jecza, ambii aparţinând avangardei timişorene debutate în deceniul şapte.
Relaţionarea dintre viziunile lor, care semnalează problematica extrem de complexă, de polemică a artei româneşti a ultimelor decenii ale secolului XX, şi artiştii foarte tineri apelaţi de curatorul/galeristul Andrei Jecza, o mediază lucrările sculptorului Aurel Vlad, artist al generaţiei ‘80, pentru care figura umană, ca tipar privilegiat sau ca stereotip brutal, s-a aflat mereu în centrul preocupărilor plastice şi narative. În contextul „reflexiei despre corp”, Cristian Sida continuă procesul de subordonare a gestualismului abstract poeticii figurii din ce în ce mai decis semnificante, la mare distanţă de program faţă de exerciţiile ludic-aleatorii de recunoaştere a unor sugestii formale în masa materiei cromatice cu care debutase.
Foarte diferit ca soluţie plastică, Mihai Ciplea „montează” într-un spaţiu neutru obscur, gesturi sau personaje, decupate de o intensitate luminoasă ce impune conotaţiile disputei dintre tenebre şi lumină. Personajele – provocant fragmentare – ale lui Bogdan Raţă, fie intens, expresionist retorice, fie de o neutralitate de manechine suprarealiste, suspecte morfologic, se instaurează în metafizic, dar mai curând ca un pur joc cultural. Legat de o poetică a fragmentului, Cosmin Moldovan regăseşte sensul (fantastic) al întregului sub semnul hibridării morfologice, şi propune monştri compoziţi (formal şi material) cu statut de jucării monumentale. Într-o manieră ce citează desenul infantil, cu simpatie pentru universul citat, Cristina Pecherlea schimbă tonalitatea meditaţiei despre corp/chip spre o notă senină.
Invitaţia de a medita din nou, asupra semnului antropomorf deschide o posibilă dezbatere cu multe puncte de focalizare, şi direcţii de angajare, şi indică atelierele multor artişti ai actualităţii. Ca toate actele culturale asumate, expoziţia este o provocare.
Critic: prof. univ. dr. Alexandra Titu
